Colegiul în evocările absolvenților

Mihail Dragomirescu, prof. dr.academician, fost rector al Institutului Medico-Farmaceutic din Timișoara, promoția 1948

      Întreaga mea formație profesională, în primul rând, își are originea în foarte puternica și competenta educație primită la Liceul C.D. Loga, în perioada 1940-1948, când profesorii mei mi-au format forța de gândire logică, posibilitatea de a corela fenomenele fizice cu faptele de cultură umanistă și cărora le mulțumesc mai ales pentru riguroasa disciplină în munca intelectuală.

 

Iurie Darie, actor, promoția 1984

     După patru ani de școală la Chișinău, au urmat alți patru ani la Liceul C.D. Loga din Timișoara, pe atunci Liceul de Băieți. Îmi face plăcere să-mi amintesc de anii aceia, când, din păcate, orfan de tată, școala a fost pentru mine un adevărat părinte. De Timișoara mă leagă și debutul meu pe scena unui teatru, când, absolvent fiind, am jucat un rol alături de  colegi de-ai mei, în regia actualului actor Petrică Popa, în piesa Octavianii, la Teatrul German de Stat. O, ierum,ierum, ierum, – O Quae mutatio rerum!

 

Sangheli Andrei, conf. Dr. Facultatea de Chimie – Biologie a Universității de Vest din Timișoara, promoția 1952

      Doresc să aduc un omagiu tuturor profesorilor care au slujit și slujesc acest liceu, tutror absolvenților un salut de ”logan”. Dascălilor mei le aduc prinosul de recunoștință că m-au învățat să știu CE VREAU, să VREAU CE POT  și SĂ POT CE TREBUIE.

      Viitorilor absolvenți le adresez un îndemn spre atingerea propriilor aspirații și să se înscrie pe orbita TRADIȚIILOR acestui FOCAR DE CULTURĂ care a zămislit multe generații de oameni de nădejde.

 

David Hudițianu, dr. primar, medic-șef, chirurgie toracică, Spitalul Epidemic Timișoara, promoția 1952

      Îmi pare rău că nu mai pot fi elev! Păreri? Școala aceasta a fost pentru mine lăcașul seriozității, al disciplinei (CAMERA ELIMINAȚILOR era locul rușinii!). Profesiunea aleasă? O vocație! Dar personalitatea- o datorie a mediului elevat moral și intelectual al liceului urmat. Ce doresc? Generațiile actuale să nu uite că treptele școlii mai păstrează și acum greutatea pașilor celor care acum au tâmple cărunte și frunți pline de gânduri îngrijorate cu privire la cei care le vor lua locul.

 

Ion Marin Almăjan, scriitor, redactor, secția cultură, la Renașterea Bănățeană, promoția 1960.

      Elev la Anina… Pasionat de creație… Debut la revista Orizont… Îndemnul scriitorului Radu Ciobanu… ȘI IATĂ-MĂ la Timișoara. .. Era noiembrie… Cu sprijinul poetului Al. Jebeleanu, redactor-șef la Orizont, și al regretatei Livia Codreanu, secretara-șefă a Liceului Loga, am fost primit în cel mai mare Liceu al Banatului. Îndărătnicia, firea mea năvalnică mi-au adus multe neplăceri. Înțelepciunea vârstei de acum îmi dă însă sentimentul nostalgiei, al prețuirii pentru o școală care  în etapa formării mele a constituit un lucru enorm.

 

 Petru Boiborean, medic primar urolog, Clinica de Urologie a Universității Medicale din Timișoara, promoția 1964

      Ce înseamnă Liceul C. D. Loga pentru mine? Cei mai frumoși ani, cele mai mari elanuri, cele mai mari eforturi pentru a deveni ceea ce sunt. Școala aceasta a fost și este o adevărată pepinieră de viitori medici.

 

Petru Drăgan, prof. dr. Clinica de Urologie a Universității de Medicină, promoția 1951

      Liceul a fost un centru de știință și cultură care și-a crescut cu grijă elevii întotdeauna mândrii de a fi ”logani”. Perioada de adolescență petrecută în liceu este cea mai frumoasă, cea mai plină de amintiri, cea în care visele sunt  pietrele încă neșlefuite ale vieții viitoare. Gândurile mele se îndreaptă cu recunoștință și respect spre dascălii noștri, care pe lângă cunoștințele lor ne-au modelat și îndrumat caracterele, punând o bază solidă pentru activitatea noastră ulterioară. Urări de viață lungă și multă sănătate dascălilor săi.

  

Ion Cotaescu, conf. Dr. Decanul Facultății de Fizică a Universității de Vest, promoția 1960

      Consider că liceul a făcut pentru mine tot atâta cât și părinții. Țin însă să amintesc numele profesorului de matematică – Loziciu, care pur și simplu mi-a deturnat cariera către științele exacte, de la medicină. Nu-mi pare rău că am făcut-o. Școala a fost pentru mine și un loc al pregătirii temeinice. Dovadă sunt premiile mele la olimpiadele școlare, atât la fazele județene, cât și la cele naționale.

 

Mircea și Corina Botoca, medic specialist urolog, asistent universitar, Clinica de Urologie a Universității Medicale din Timișoara și, respectiv asistent universitar, ing. Electronică și Telecomunicații la Universitatea Tehnică Timișoara.

      Între multele nostalgii neclare ca un pastel și ”frustrări” adolescentine, a rămas ceva cu totul special, ce se conturează tot mai clar pe măsura trecerii timpului: altruismul și dăruirea dacălilor noștri.

 

Marinca I. Vasile, conf. Dr. Facultatea de Mecanică, Universitatea Tehnică Timișoara, promoția 1970.

      Am absolvit clasa specială de matematică a Colegiului, iar cadrelor didactice ale acestui liceu le păstrez în memorie cele mai curate sentimente de recunoștință și deplina apeciere profesională. Lor le datorez în mare parte realizările mele ulterioare.

      În mod deosebit apreciez activitatea profesorului emerit dr. Nicolae Negoescu – atât la clasă, la pregătirea olimpiadelor, cât și la Gazeta Matematică sau la R.M.E.T, al cărei prim președinte al Comitetului de redacție am fost în 1968.

 

Savii George, prof. dr. ing. Facultatea de Mecanică și Facultatea de Automatică a Universității Tehnice din Timișoara, Promoția 1967

      Liceul C.D. Loga pentru mine, fost elev și actual dascăl, semnifică Școala care a transmis mesajul existenial celor TREI generații din familia mea, exprimat genial de un mare poet român omagiind știința: Dacă printr-o ciudată amnezie fizicienii ar uita dintr-o dată tot, iar noi, restul de oameni, am rămâne în brațe cu fantezia…, cred că n-ar  trece mai mult de un secol și am inventa știința și mai ales știința fizicii. Matematica nu, pentru că matematica nu e o știință. Matematica este…RELIGIA RELIGIILOR. Poezia poeziei poeziilor” (Nichita Stănescu)